Andreea Enache: Cum contribuie filosofia la gestionarea sănătății mentale și la amplificarea bunăstării personale?

Sandu Frunză: Pentru gestionarea sănătății mentale, eu recomand mai degrabă consilierea psihologică, psihoterapia sau intervențiile psihiatrului, chiar dacă filosofia poate juca și ea un rol marginal, ca un adaos de preocupare existențială. Există filosofi care lucrează la interferența cu psihologia și psihiatria. Eu prefer o variantă de consiliere filosofică pe care aș putea să o numesc ca fiind non-terapeutică. Nu exclud folosirea sintagmei „terapie filosofică”, dar aici cuvântul terapie trebuie văzut ca fiind golit de conținuturile sale privitoare la vindecare și medicalizare. Este mai degrabă o exprimare metaforică, așa cum reiese și din reflecțiile Martei Nussbaum despre caracterul terapeutic al filosofiei.

Mă regăsesc mai degrabă în abordările ce privesc filosofia ca un mod de viață. Iar pe un asemenea palier, bunăstarea personală poate fi obținută ca o stare de bine adusă de căutarea adevărurilor fundamentale ale vieții și a modalităților prin care clientul, participant în consilierea filosofică, poate să asume aceste adevăruri generale ca adevăruri ale propriei sale vieți.

Andreea Enache: Care sunt modalitățile prin care consultanță filosofică poate sprijini dezvoltarea spirituală și personală a sinelui?

Sandu Frunză: Consultanța filosofică a apărut de la început, prin implementarea de către Gerd Achenbach, ca o alternativă la psihologie și psihiatrie și cred că trebuie să se dezvolte în acest orizont. Ea nu trebuie să fie cultivată în manierea celor două științe și practici terapeutice, așa cum nu trebuie să construiască ostilități față de acestea.

Consilierea filosofică nici măcar nu trebuie să fie științifică, ea trebuie să fie filosofică. În mai mare măsură decât o metodă terapeutică, văd în consilierea filosofică metoda ideală pentru dezvoltare personală. Aici soluțiile sunt foarte variate, în funcție de fiecare filosof în parte: de la „deep philosophy” practicată de Ran Lahav până la metoda PEACE practicată de Lou Marinoff. Fiecare filosof trebuie să își găsească drumul lui pe care să îl propună partenerului său de dialog în ședințele de consiliere filosofică.

Andreea Enache: Cum ajută consultanță filosofică în gestionarea stărilor de anxietate, precum și îmbunătățirea relațiilor interpersonale?

Sandu Frunză: Deja termenul de anxietate are atașată o anume dimensiune medicală. El ne trimite la ideea unui diagnostic și la vindecătorul care presupune o intervenție, în care poate fi implicat un psiholog și un psihiatru. Rămâne destul de puțin loc aici pentru un filosof. Deși am întâlnit cazuri în care după ce au trecut pe la psiholog și psihiatru, clienții au dorit să se armonizeze cu sine și cu propria lor viață făcând apel și la dialogul filosofic.

Ca să nuanțăm mai bine sprijinul pe care poate să îl dea filosoful, aș dori să înlocuim termenul de anxietate cu cel de angoasă. Cred că angoasele existențiale pot fi diminuate prin conversație și reflecție filosofică până la nivelul la care partenerul de dialog să poată trăi cu ele, în relație cu sine și cu ceilalți. Iar atunci când este posibil, ar fi bine ca angoasele să fie transformate într-un teren sau un punct de plecare pentru creație. Ele nu pot fi vindecate. La acest nivel de abordare, mai degrabă trebuie căutate modalități de diminuare până la nivelul la care ele pot să devină obiectul unei transfigurări și suportul pentru o regândire a sinelui într-un nou orizont al vieții.

În același timp, filosofia (fără a se substituii acestora) poate integra psihologia și psihoterapia, în diverse maniere, sub aspecte punctuale, cu elemente de instrumentalizare a unor tehnici ce pot fi integrate dialogului filosofic. Avem un model bun de armonizare a filosofiei cu terapia la filosoafa și psihoterapeuta Emmy van Deurzen. Așa cum avem un model foarte funcțional de integrare a filosofiei în practicile psihiatrice și psihoterapeutice la Irvin D. Yalom.

Andreea Enache: Ce rol joacă dialogul, gândirea critică și interpretarea sensurilor profunde ale vieții în atingerea unui echilibru la nivel fizic, mental și spiritual?

Sandu Frunză: „Numai pe tine te am, trecătorul meu trup” spunea filosoful și poetul Lucian Blaga. Un asemenea adevăr al vieții noastre de ființă corporală finită, întemeiată pe trupul nostru de carne și de dorințe, trebuie însă gândit în relație cu toate celelalte dimensiuni ale vieții noastre. Trebuie avute în vedere cel puțin șase dimensiuni: 1) dimensiunea fizică în care ne regăsim cu structurile noastre relaționale cu propriul nostru corp, cu propria noastră finitudine biologică, relațiile cu mediul natural, dar și cu cosmosul; 2) dimensiunea socială cu sistemul nostru relațional legat de prezența sau absența celorlalte ființe umane, cu iubirea, recunoașterea și împlinirea adusă de alteritate; 3) dimensiunea personală cu tot ceea ce vizează dialogul nostru interior, relațiile noastre cu noi înșine, trăirile noastre regăsite în registru psihic și mental; 4) dimensiunea spirituală, cu sfera valorilor, a idealurilor, a filosofiei de viață, a ceea ce numim spiritualitate în sens cultural; 5) dimensiunea religioasă care ne arată că ființele umane sunt mânate de un impuls al transcenderii pe care adesea îl materializează în căutarea experiențelor trăite în relație cu entități spirituale sau cu un Dumnezeu conceput ca Dumnezeu personal; 6) dimensiunea virtuală sau dimensiunea digitală ca parte a condiției umane, a ființei care nu mai trăiește doar în biosferă, ci și în infosferă. Dialogul existențial trebuie să vizeze toate aceste dimensiuni.

Ființa umană nu se reduce la vreuna dintre aceste dimensiuni, ea nu poate reprezenta nici suma lor. Este nevoie de un efort integrator, de o viziune holistică asupra condiției umane în era digitală. Ea trebuie hrănită îndeosebi cu poezie, spiritualitate, filosofie, dar și cu semnificațiile existențiale ale fiecărei dimensiuni. Consilierea filosofică poate da seama de această reunificare a ființei umane care pare să se fi pierdut pe sine în rețea, în ordinea fragmentarului și în cea a ambiguității digitale. În felul acesta, ea devine o soluție ideală pentru atingerea echilibrului și armoniei personale.

Andreea Enache: Care sunt modalitățile în care filosofia poate contribui la o cunoaștere mai profundă a sinelui și la modelarea unei perspective mai autentice asupra vieții?

Sandu Frunză: Ființa umană este mereu în căutarea autenticității. Este o temă prin excelență filosofică. Pentru crize legate de autenticitate cred că este ineficient să apelăm la un alt consilier decât la un consilier existențial. Aici consilierea filosofică este la ea acasă. Nu trebuie neapărat să fii heideggerian pentru asta. Întreaga istorie a filosofiei poate fi citită ca o istorie a căutării formelor de autenticitate. Îndeosebi apelul la axiologie poate fi util, indiferent dacă ne reprezentăm autenticitatea ca pe o cale a creșterii și modelării personale sau ca pe un popas pe drumul unei vieți împlinite.

Desigur, consilierea filosofică are o contribuție semnificativă chiar în construcția ideii de autenticitate, sub aspectele sale generale, și în modalitățile în care partenerul de dialog poate să aducă în propria sa viață autenticitatea sau să participe la ea. Asumarea autenticității presupune o viziune holistică asupra vieții și asupra practicilor pe care noi le asociem cu ideea de viață bună înțeleasă ca o viață cu sens și fericită în același timp.

Andreea Enache: Vă mulțumesc pentru timpul acordat! Pe d-nul Sandu Frunză îl puteți găsi pe www.sandufrunza.ro. În această perioadă el oferă tuturor celor ce își pun întrebări existențiale specifice perioadei, posibilitatea de a avea dialoguri filosofice online, pe teme existențiale și dezvoltare personală, sub formă de philosophical mentoring.